An sărac, an bogat

Mă uit țintă la floarea care a străbătut și a rezistat până în decembrie. E aproape transparentă în claritatea ei, perlată de lacrimile ploii. Plânsul lumii revărsat peste toată frumusețea ei, cumva sporindu-i gingășia și puterea. Fragilă, dar încă aici.

Anul e aproape gata. Ce an sărac a fost. Sărac că am stat în casă atâtea zile și milioane de clipe. Nici nu-mi vine să cred cât am zăcut între patru pereți. Nu că aș fi vreo ahtiată după traiul în aer liber, dar totuși. Nici așa prizonieră. Nu tu marea cea dragă, nu tu călătorii. Întâlniri cu prietenii de la 1 spre 0. Sărac rău anul. Am rămas fără slujbă și fără casă. Că așa am decis, nu de alta, sunt conștientă. An sărac cu pandemie, cu spaime de tot felul, plin de lacrimi, an cu măști, an în care nu a avut rost să îți cauți o slujbă oriunde într-aiurea pe planetă, un an fără slujbe. Cine a avut și a păstrat, norocul lui. Încă plouă peste floarea mea. Și ea rezistă.

Dar ce an bogat! Ce de întâmplări întâmplătoare pe tot locul. În ciuda a tot și a toate. Printr-un noroc ieșit din comun ne-am strecurat mereu cu un pas înaintea valurilor pandemiei. Am vândut apartamentul în 1 februarie, la două săptămâni după ce l-am scos la vânzare. Absolut incredibil. Chiar înainte să se declanșeze nebunia cu covidul și nimeni să nu mai cumpere sau să mai vândă nimic. Am găsit în două zile un loc unde să stăm până venea momentul marii plecări. Planul Shinkansen s-a încheiat cu un succes nebun. După aproape cinci luni de chirie, răstimp în care ne-am ros unghiile de nerăbdare, am reușit să ajungem la destinație, deși avioanele nu zburau, cu un microbuz găsit la întâmplare pe facebook. Cu lucruri cu tot. Cinci cărți, două plapume și un televizor. Bașca niște buburuze mici de lemn. Așa, pur si simplu. Ce noroc chior! Aș fi plecat și pe jos până la Londra, numai să ajung odată. Suntem acum aici, împreună cu fiul nostru. Sănătoși, după ce am străbătut Europa în plină pandemie. Sănătoși, după aproape zece luni de umblat cu fereală printre măștile străzii. Cum aș putea să spun că nu a fost un an bun? Bun cu noi. Bogat an! De un roz delicat, nespus de frumos în bonbonul lui.

Cred că oricum ai suci-o, fiecare an e sărac și bogat în același timp. Sărăcia lui ne doare, ne rupe și ne zgâlțâie din rărunchi, bogăția ne dă aripi. Ne înalță și ne contopește cu dulceața cerului.

Să avem un an cu aripi bogate! Un an-floare.