Superputerile subconștientului

„Everything you can imagine is real.” (Pablo Picasso)

Am avut un moment plin de beatitudine zburătoare, simțeam că sunt bine, că trăiesc din plin momentul, că pot să fac asta, că sunt calificată cu diplomă. Emisă de Oxford University. Luată de entuziasmul marilor descoperiri și trăiri, am vrut să fac o supă de pui cu găluște. Ah, ce poftă îmi era. Știți, gustul acela nemaipomenit al supei fierbinți și aromate, în început de toamnă, cu ploi și griuri și vânturi p-afară, de-o fierbințeală care parcă îți unge toate rotițele, le deznoadă și le reasamblează, echilibrându-le cu miere de suflet și plăcere. Ei bine, am scos carnea din congelator, neînțelegând prea bine ce era în pachetul înghețat, am aruncat-o în oală, legume, tra la la, și am așteptat până au fiert toate. Cu mine primprejur în pași de dans african. Fericită în mod absurd pentru supa mea de pui.

Felul în care îmi lucrează capul acum e foarte interesant. Gândește cu putere prezentul, convins mie-n sută că va avea exact ce realitate vrea, conform dorințelor subconștientului. Regele absolut. În mod evident, tocmai m-am îndopat cu încă o carte despre puterea subconștientului de a modifica realitatea. I-am dat “pa și la revedere” conștientului enervant și neîncrezător și am făcut temenele n fața subconștientului celui înțelept. Dragul de el. Bombonică de bombonică. Pe lângă asta, am făcut și supa de pui. Cum v-am zis.

Bolborosea oala iar eu nu simțeam nici un miros. Nu, nimic dubios. Doar aburii fâlfâitori ai delicatei supe de pui. Când să strecor carnea, îmi zic, hai să gust să văd dacă e fiartă. Gust, scuip în chiuvetă. Îmi frec limba cu un șmirghel imaginar. Sar dezmembrată prin bucătărie, lovită brusc de gustul si mirosul pregnant până la leșin. Era carne de miel! Noooooo! Urăsc carnea de miel. De obicei mirosul mă omoară. Dar nu și acum. De unde rezultă că puterea subconștientului meu antrenat e cu adevărat mare. A modificat toate percepțiile mele. Voiam supă de pui?! Supă de pui am făcut. Nu am simțit nici o aromă dubioasă și perversă! Nu am văzut ce carne era!!! Ochelari de cal și peste ochi și peste nas. Din păcate, puterea subconștientului nu a mers până acolo încât să modifice mielul în pui sau măcar să mă facă să pun mâna pe un pachet de carne potrivit. Păi ce treabă e asta??!! Trebuie să mai exersez, evident. Tre' să îmi cultiv în continuare această superputere. De aici se pot naște multe întrebări posibil controversate. Dar nu le bag în seamă în mod premeditat. Când își bagă conștientul coada nu ajungi departe.

A apărut Cristinelu’ în bucătărie și a zis superfericit și cam șocat, duios și lacrimogen: “Miroase a miel! Ai făcut miel pentru mine?!” El e înnebunit după miel. “Daaa”, am răspuns, “ți-am făcut ciorbiță de miel! Numai pentru tine.” Căci cine a mai auzit de supă de miel cu găluște??! Și oricum, nu aș fi putut să o mănânc cu gustul acela pregnant de oaie imatură și creață. Am comutat supa în ciorbă cu viteză și Cristi nu contenește să-mi mulțumească și să spună ce bună e. La fiecare înghițitură dă ochii peste cap de plăcere și cred că simte cum iubirea mea îl învăluie cu arome pregnante de miel și tarhon.

Nu m-am lămurit încă cu subconștientul meu. Oare chiar va raspunde antrenamentului feroce?! Mă mai străduiesc. Nu de alta, dar e vital, zău așa. Pe baza lui tre’ să fac o grămadă de chestii, să mă adaptez la tot felul de situații, pe baza lui trebuie să fiu fericită. Poate nu am înțeles eu bine problematica?! E și asta o varianta. Dar cine o bagă în seamă?!

Poate asta e superputerea mea. Să mă descurc și să fac ciorba de miel, când startul l-am dat cu supa de pui. Să mă descurc în Olanda, după ce am vrut cu patimă să ajung în Italia. Hm. Complicat! Dar și mâine e o zi.

Eu și Picasso vom ajunge cu siguranță în ea.