Zmeul și borcanul cu scoici

Oriunde te duci vei găsi acolo numai ce ai adus cu tine.

Mereu ne imaginăm că dacă ne ducem în altă parte o să ne fie mai bine, dacă ne mutăm la mare sau la munte, în palat sau în colibă sau de ce nu, în Alaska, viața noastră se va schimba considerabil. Aici nu ne e bine, dar în altă parte va fi altfel. Într-o lume lipsită de certitudini, avem și noi una și ne ținem de ea cu dinții. Locul nu e bun, ne trebuie altul.

În realitate, oriunde te duci îți iei zmeul cu tine. Și sfoara lui continuă să fluture alergând de-a valma după franjurii colorați, să se agațe de tot felul de stânci sau să te izbească peste față când ți-e lumea mai dragă. Uneori se ancorează de câte o buturugă răsucită, alteori o ia de-aiurea în sus smulgându-te fioros de pe unde îți scăldai și tu ochii în soare. Zmeul ăsta e lucru mare, e și bun, și ne-bun, e trecut și viitor, și nu poți scăpa nici de unul, nici de altul. Pleci, vine cu tine. Ți se agață de haine, se vâră în valiza aia minimalistă pe care ai luat-o la drum, bucuros că ai scăpat de toate, crezându-te liber. Dureri și tristeți, dispariții și despărțiri flutură continuu pe lângă hubloul acestui avion mititel în care încerci să zbori spre alte zări. Te-au format, te-au marcat, sunt substanță revărsată, impregnată în toate celulele tale, sunt zmeu spăimântos care iese de sub pat aidoma unei păpuși chucky rânjind inutil exact în momentul în care crezi că ai pus piciorul pe pământ ferm, că ai ajuns în sfârșit la mal după atâtea furtuni. Mereu mi-a fost frică de păpuși din astea bucălate de plastic. Să mai și car una în geamantan e prea de tot.

Pe de altă parte, ești ceea ce ești exact din acest motiv. Din cauza zmeului. Nu ai cum să renunți la el, nu vrei să nu-l iei după tine ca pe un cățel alergând cu limba scoasă și dând din coadă ca dintr-o morișcă, disperat să-ți câștige afecțiunea. Îl iei, că n-ai cum altfel. El ești tu. Doar n-o să pleci tu fără tine. Îl iei și te joci cu zmeul tău ori de câte ori găsești un câmp întins și verde, plin de speranțe, ori de câte ori dai peste o plajă albastru aurie, plină de perle și scoici.

Ăsta e al doilea lucru pe care îl porți în bagajele tale călătoare. Borcanul cu scoici. Mici seifuri de piatră în care cresc perlele visurilor tale. Oriunde te-ai duce, vine cu tine. Scoici-matcă. Te mână din urmă ca pe hoții de cai, te zoresc, te îmbrâncesc. Te alină cu promisiuni când ți-s pașii îngreunați și genunchii îți scârțâie de atâta cale cu hârtoape, te mângâie cu lumini sclipicioase și promisiuni de bun venit. Îți proiectează fără odihnă, pe apele cerurilor, aurora boreală a ceea ce va fi, a ceea ce vrei să fie.

Uneori îngenunchez pe această plajă nesfârșită din sufletul meu hoinar și îmi trec în revistă scoicile, aruncând câte o ochiadă înăuntrul fiecăreia, să văd cât au crescut perlele. Unele sunt încă fir de nisip, zgâriind și amețindu-mă de durere, altele sunt deja globulețe translucide de frumusețe aproape împlinită. Aproape rotunjită în desăvârșire.

Poți să fugi, schimbând locurile ca pe pantofi, poți să alergi cât de repede poți, astea două se țin scai de tine. Nu te slăbesc nici o clipă. Visele-perlă îți țopăie prin inimă nestingherite, ca la ele acasă, zmeul nebunul îți flutură prin creieri, neobosit, neliniștit. Ești peste tot doar tu cu tine însăți. În mijloc de paradis grecesc, de orășel ploios de munte, în mijloc de metropolă sau de univers. Doar tu.

Așa că poți fi fericită oriunde. Dacă accepți că sunt perlele tale și zmeul tău. Trebuie să pui hotărât mâna pe sfoara gri care plesnește necontrolat tot ce întâlnește în cale și să o ții strâns în pumn. Să cauți vânturile potrivite și să-ți arunci zmeul spre înalt, întotdeauna numai spre înalt. Alte locuri nu au importanță. Degeaba le schimbi. Și, când obosești, trebuie să-ți amintești că ai borcanul tău cu scoici. Sunt acolo și nu te vor părăsi niciodată. Nu te vor lăsa la greu. Scoicile tale sidefate, sunând a mare și a depărtare, scoicile tale perlate. Minunatele, albastrele! Florile tale de nu-mă-uita.

În cele din urmă o să înțelegi și o să accepți că oriunde te poartă pașii o să găsești același lucru. O să te găsești pe tine însăți. Și atunci o să vezi și bucuria dinlăuntrul tău.

Am de gând să fac asta.