Recunoștințele noastre

De Crăciun, ne-am adunat în jurul borcanului cu recunoștințe, că da, chiar am făcut unul, de ce nu?! Orice metodă de combatere a spleen-ului provocat de statul între patru pereți, a spaimei induse de atmosfera cu totul virusată de afară, orice chestie care te saltă la suprafața apei e bună și chiar foarte bună. Primul pas, al scrierii lor, a fost fain, benefic și amuzant, pentru că ne-am ambalat într-un fel de întrecere, care reușește să găsească mai multe, și a căuta cu obstinație lucrurile bune din jurul tău nu poate decât să te ajute, să te scoată la liman, să arunce o eșarfă roz de piersică peste colțurile realității. Al doilea pas, al citirii lor împreună, într-un moment atât de prielnic dăruirii și primirii a fost chiar mai grozav. Ca o trecere în revistă a vieții înseși, această fantabuloasă alergare prin iarbă, uneori răcoroasă și presărată cu licuricii seninului, alteori atât de friguroasă, cu pete albastru-cerneală, pete de întuneric. Recunoștințele noastre marcau drumul, jaloane sclipicioase care alungau cu puterile lor pâlpâitoare umbrele. Râs și dulceață de caise. Asta a fost pentru noi borcanul cu pricina. Mai facem și la anul.

1. Sunt recunoscător că mi-a ieșit o pizza din trei.

2. Mulțumesc, Ale, my lovely, pentru frumusețea și căldura pe care le aduci în familia noastră.

3. Am găsit biscuiți fără sugar! Viața a devenit brusc mai bună!

4. Avem un mic-dejun foarte bun în fiecare dimineață.

5. Sunt recunoscător pentru cadourile minunate de Crăciun. Vă iubesc.

6. Avem sală și piscină gratis.

7. Porridge-ul cu banane și afine, plus ciocolată e delish!

8. Ce bine e cu Alex și dragile lui îmbrățișări care mă încarcă de iubire.

10. Mulțumesc, Cristi al meu că mergi la cumpărături de câte ori e nevoie, prin pericole și viruși și astfel eu pot să stau acasă în siguranță și huzureală, ca un pui în găoacea lui.

11. Pentru noua noastră identitate de oameni sănătoși, care mănâncă delicios.

12. Sunt bucuroasă că am stat cu Cri sub păturică și ne-am uitat la Line of Duty!

13. Mulțumesc pentru tortul minunat și felicitarea deosebită de ziua mea.

14. Ce sărbătoare minunată a fost ziua lui Cristi! Ce s-au bucurat băieții. Era să nu mă mai încap de bucurie.

15. Suntem toți trei together.

16. Sunt superbucuroasă ca Maria și Sorin au fost la cimitir la părinții mei de 1 noiembrie, au dus flori și și au făcut poze minunate.

17. Ce minunăție de film, „Steluțe pe pământ”. Mi-a umplut sufletul de bucurie. Oare să fie un semn? Exact când mă gândeam ce alegere să fac.

18. Sunt foarte mulțumită că pot să trăiesc liniștită în acest minunat an sabatic.

19. Ce încântare e toamna, copacii și frunzele ei.

20. Ce plăcere deosebită să cauți case, știind că în cele din urmă vei cumpăra una! Yeee!

21. Sunt superextramega fericită să gătesc pentru dragii mei.

22. Sunt recunoscătoare pentru cât de minunat e Alex, ce om frumos pe planeta Pământ! Și sunt recunoscătoare că eu l-am întâlnit și am privilegiul de a fi mama lui.

23. Ne plac plimbările și plimbările noastre sunt extraordinare.

24. Mama e mereu happy.

25. Sunt colosal și forever mulțumită, de mă revărs pe dinafară pentru acest apartament teribil de frumos, uriaș, luminos, cu o priveliște de carte poștală, în care trăim așa de frumos.

26. Îți mulțumesc, dragul meu, pentru că faci curățenie, aspiri, ștergi geamuri, faci porridge-ul, grătarele, ajuți tot timpul și asta mă umple de recunoștință și drag și mulțumire.

27. Că avem vecini simpatici și de treabă.

28. Sunt recunoscător că suntem foarte fericiți! 97%

29. Pentru Ale, dragu’ lu’ mămuca, care iar m-a ajutat cu ceva la calculator, încă și încă o dată, cu atâta blândețe și răbdare.

30. Pentru curcubeie și ceruri superbe!

31. Când suntem liniștiți și senini îmi crește inima de bucurie, sunt recunoscătoare pentru orice glumă și surâs care ne pictează în auriu ziua.

32. Ce frumos! Film superb. As it is in Heaven, lumânări prin cameră, afară artificii în ploaie, cald înăuntru, sub păturică, nu mă mai satur să mă uit la frumusețea de jur împrejurul meu. Mi-e sufletul plin de dulceață.

33. Ce seară minunată cu noi, dragilor, și cu Alexa!

34. Imi țopăie inima de veselie când văd că lui Alex ii face plăcere să joace tot felul de aiureli cu noi, că se distrează făcând asta. Treasure Hunt a fost grozavă!

35. Sunt recunoscătoare pentru dragii de noi, câte eforturi facem pentru a ne schimba, pentru a evolua și, până la urmă, pentru a fi pe placul celor pe care-i iubim cel mai mult pe lumea asta si care ne iubesc la fel.

36. Că ne pupăcim și hugguim des.

37. Pentru prânzul cu pește de duminică.

38. Că bem ceai bun.

39. Că nu mă mai doare spatele.

41. Ce daruri minunate de Crăciun, cât de finuțe și dulci, ce giumbușlucuri pline de frumusețe grațioasă, pur și simplu e sufletul lui Alex, cald și frumos revărsat în toate.

42. Că avem acces la orice și la tot prin internet.

43. Găsim motiv să râdem în fiecare zi.

44. Ce bucurie cu felicitările pe care le-am pregătit de Craciun, să le scriu, să ne distrăm pozându-ne, să-mi imaginez bucuria celor ce le vor primi, minunat!

45. Sunt profund și umil recunoscătoare pentru porridge-ul nostru și ideea de a-l servi de trei ori pe săptămână. Chiar mă gândesc să îi scriu o odă.

46. Mulțumesc pentru acest an în care aproape nu am ieșit pe afară, dar în care am avut atâtea bucurii și frumuseți.

Zig-Zag (46 de gânduri rotund-frânte)

Un zig zag este o linie frântă ce aleargă între două paralele, ciocnindu-se bezmetic de ele și schimbându-și mereu traiectoria. Râzând, țopăind, dând cu capul de limanuri, dar mereu în sus, numai în sus, pe drumul paralelelor spre infinit. E format din multe z-uri, z de la zenit, de la zdruncinat, zgândărire, zvăpăiat, zălud, zâmbet, zen, neapărat de la zbor, zahăr, zdrob, zgârietură, zbucium, zăbală, invariabil de la zadarnic, zidire, zeiesc, zgrunțuros, zgribulit, zarzăr, iar zenit și iar zen. Poate și de la zvâc. Un zigzag e și fulgerul de pe fruntea lui Harry Potter, simbol magic al supraviețuirii și al iubirii. Îmi place să cred că fruntea mea seamănă cu a lui. Sau poate inima.

Îmi plac chestiile astea cu “Am ajuns la vârsta la care...”, mi se par amuzante și înțelepte, linii frânte care formează zigzag-ul vieții cuiva într-un anume moment. Poate sunt adevărate, poate nu, dar ce te poți aștepta de la un zigzag decât să sară de nebun spre altă și altă realitate. Gurile bune ar numi-o evoluție, gurile rele capriciu. Prefer să fiu o romantică, ca întotdeauna și să vorbesc despre zigzag-ul gândurilor mele rotunde.

Acum, stând confortabil în acest colțișor dintre ani, simt că am ajuns în acel mic refugiu al literei Z în care:

· ceea ce gândesc pare să semene cu ceea ce fac;

· nu mă mai deranjează când oamenii nu fac ce vreau eu și nu o mai iau ca pe un afront personal;

· simt că pot să renunț oricând la 90 % din posesiunile mele materiale (care nu sunt multe), de fapt doresc să-mi păstrez doar câteva cărți prețioase și magneții călătoriilor mele, plus laptopul, neapărat;

· mi-am luat curajul de mână și am emigrat și nu mă mai bântuie frica că o să ajung homeless;

· oamenii frumoși și buni mi se par cea mai importantă valoare a acestei vieți;

· mă doare-n cot de perfecțiune - a mea și a altora;

· refuz să șterg numărul mamei din telefon, deși ea nu mai e - și asta mi se pare acceptabil din punct de vedere rațional, e rațiunea mea, la urma urmelor;

· fiecare clipă a devenit atât de prețioasă, încât nu mai am timp să mă supăr sau să mă enervez;

· fericirea coboară peste mine din lucruri mărunte: o floare Crăciuniță, un film romanțios slab, drumul spre casă alături de omul meu, o felicitare cu două fetițe patinând pe un râu înghețat ;

· nu mai sunt dezamăgită de viața și de realizările mele, am făcut tot ce am putut cu ce mi s-a dat și dacă am lăsat vreo urmă pe undeva, sper să fie una albastră - și dacă nu, asta e, continui să încerc;

· simt o îngăduință uriașă pentru toate diferențele dintre mine și ceilalți; îngăduință față de ei și îngăduință față de mine;

· privesc încântată, clipă de clipă, spre fiul meu. E numai frumusețe în sufletul lui, miere aurie și caldă, și e om adevărat și bun pe planeta Pământ.

· m-am împăcat cu memoria mea slabă și cu felul în care mă fac de râs nerecunoscând oamenii și uitând te miri ce;

· aștept cu nerăbdare euforică toate călătoriile mele viitoare, minunate, splendide, prețioase, prin care voi țopăi ca un lepricon fără vârstă;

· nu mă interesează ce haine port și nu m-a interesat niciodată;

· căsnicia mea clătinată de valurile anilor plutește blând, mai senin și cald ca niciodată;

· cărțile sunt încă alături de mine, fascinante și prietenoase, îmbrățișându-mă cu brațele lor iubitoare, luxul pe care nu mi-l refuz niciodată;

· toată ființa îmi râde voios și împlinit căci nu mai există minciună niciunde în viața mea;

· m-am împăcat cu gândul că n-o să am niciodată bani în vreun cont și nici casă pe malul mării;

· fratele meu a ajuns să-mi placă foarte mult, simt că el, ca și mine suntem memoria și amintirea părinților noștri, avem părți comune care ne îngemănează și știu că face tot posibilul să fie un om drept în această lume;

· sunt pregătită și chiar nerăbdătoare să am un cățel sau o pisică giugiuluc, după ce ani de zile m-am scuturat de groază la acest gând;

· vibrațiile viitorului meu sunt puternice, pline de energie și la fel de atrăgătoare ca întotdeauna; cel puțin așa mi le imaginez și mi le imaginez cu atâta forță pozitivă, încât chiar așa va fi;

· am prietene extraordinare și ne simțim incredibil împreună;

· am căzut și m-am ridicat și încă merg neclătinat spre înainte;

· descopăr zilnic cum semăn cu mama sau cu tata și asta nu mă mai sperie groaznic pentru că știu că sunt o variantă mult mai bună;

· simt că am avut și am norocul extraordinar de a-mi plăcea ceea ce fac și de a întâlni astfel atâția copii frumoși și dragi;

· joc bile pe tabletă și asta mă relaxează chiar dacă este o chestie idioată;

· nu reușesc să evit prăjiturile, dar mă străduiesc în continuare;

· pâinea proaspătă de casă cu unt e preferata mea și mănânc fără rușine ori de câte ori mă răsfață soțul cu ea;

· îmi place porridge-ul cu afine, zmeură și banane și nu am de gând să renunț la această minunăție servită de trei ori pe săptămână cu nici un chip, mai ales că e presărată și cu ciocolată;

· nu o să grădinăresc vreodată, ceea ce e o mare ușurare (la un moment anume mă vedeam mare proprietar de plantații de măslini și portocali:)))));

· nu-mi place șampania și nu-mi plac petrecerile la care se stă la masă toată noaptea sau se dansează, le dau oricând pe toate pe o palavră dulce la cafea cu prietenele mele;

· când explodează o țeavă prin casă și apa țâșnește cu toată puterea nu știu decât să îmi strig soțul, mă gândesc că e totuși cazul să învăț să închid apa. Îl strig de asemenea când văd un păianjen, dar cu asta nu știu ce aș putea face;

· parfumul meu preferat e “La vie est belle”, dar cochetez cu gândul că la primăvară o să fie “Daisy”, care e mai delicat și mai puțin sălbatic, mai echilibrat ;

· sunt o optimistă incurabilă și nu am de gând să renunț la asta vreodată;

· am învățat să cer ajutor și, spre surpriza mea, am descoperit că oamenii sar cu adevărat să te ajute- găsesc asta tulburător de-a dreptul;

· merg la piscină de două ori pe săptămână și mi se pare un moment important al fericirii mele; nu știu să înot, dar plutirea și dansul prin apă sunt de nedescris;

· părul îmi stă lung, zbuciumat și aiurea și mă simt frumoasă;

· iau pastile zilnic și asta nu mă mai necăjește, pentru că știu că toate efectele lor adverse nu sunt pentru mine, eu am să le contracarez cu zâmbetul meu molipsitor;

· îmi place cafeaua pregătită neapărat de un barista (uneori soțul meu poate juca acest rol, pe lângă cel de brutar);

· marea și soarele sunt două din marile mele iubiri, chiar dacă nu primele;

· nu mi-e dor de oamenii din trecutul meu, mi-e drag de ei, dar nu dor; dor mi-e doar de cei din prezentul meu;

· sunt înțeleaptă, puternică, energică și nu mă las;

· am o uriașă iubire pentru tot ce e frumos și bun, iar frumosul și binele sunt în atâtea variante peste tot, doar să ai ochi să le vezi;

· din când în când cad pe drumul drept, mă rănesc și râd de cât sunt de neîndemânatică;

· zenit și zen sunt cuvintele mele preferate zilnic;

E bine aici, în colțișorul lui Z, e zumzet de lumină și zbenguială de culori. E zarzăr și zanzibar. E zarea deschisă a tuturor posibilităților.

Gândurile voastre rotund- frânte?

An sărac, an bogat

Mă uit țintă la floarea care a străbătut și a rezistat până în decembrie. E aproape transparentă în claritatea ei, perlată de lacrimile ploii. Plânsul lumii revărsat peste toată frumusețea ei, cumva sporindu-i gingășia și puterea. Fragilă, dar încă aici.

Anul e aproape gata. Ce an sărac a fost. Sărac că am stat în casă atâtea zile și milioane de clipe. Nici nu-mi vine să cred cât am zăcut între patru pereți. Nu că aș fi vreo ahtiată după traiul în aer liber, dar totuși. Nici așa prizonieră. Nu tu marea cea dragă, nu tu călătorii. Întâlniri cu prietenii de la 1 spre 0. Sărac rău anul. Am rămas fără slujbă și fără casă. Că așa am decis, nu de alta, sunt conștientă. An sărac cu pandemie, cu spaime de tot felul, plin de lacrimi, an cu măști, an în care nu a avut rost să îți cauți o slujbă oriunde într-aiurea pe planetă, un an fără slujbe. Cine a avut și a păstrat, norocul lui. Încă plouă peste floarea mea. Și ea rezistă.

Dar ce an bogat! Ce de întâmplări întâmplătoare pe tot locul. În ciuda a tot și a toate. Printr-un noroc ieșit din comun ne-am strecurat mereu cu un pas înaintea valurilor pandemiei. Am vândut apartamentul în 1 februarie, la două săptămâni după ce l-am scos la vânzare. Absolut incredibil. Chiar înainte să se declanșeze nebunia cu covidul și nimeni să nu mai cumpere sau să mai vândă nimic. Am găsit în două zile un loc unde să stăm până venea momentul marii plecări. Planul Shinkansen s-a încheiat cu un succes nebun. După aproape cinci luni de chirie, răstimp în care ne-am ros unghiile de nerăbdare, am reușit să ajungem la destinație, deși avioanele nu zburau, cu un microbuz găsit la întâmplare pe facebook. Cu lucruri cu tot. Cinci cărți, două plapume și un televizor. Bașca niște buburuze mici de lemn. Așa, pur si simplu. Ce noroc chior! Aș fi plecat și pe jos până la Londra, numai să ajung odată. Suntem acum aici, împreună cu fiul nostru. Sănătoși, după ce am străbătut Europa în plină pandemie. Sănătoși, după aproape zece luni de umblat cu fereală printre măștile străzii. Cum aș putea să spun că nu a fost un an bun? Bun cu noi. Bogat an! De un roz delicat, nespus de frumos în bonbonul lui.

Cred că oricum ai suci-o, fiecare an e sărac și bogat în același timp. Sărăcia lui ne doare, ne rupe și ne zgâlțâie din rărunchi, bogăția ne dă aripi. Ne înalță și ne contopește cu dulceața cerului.

Să avem un an cu aripi bogate! Un an-floare.