Pâinea mea caldă și bună de fiecare zi

Cri (întinzându-se pe șezlongul care întâmplător e chiar în fața mea): - Liliuca, dacă vrei să vezi marea te uiți la mine.

Lilike, mulțumită peste poate, adăpostită la umbră, sub umbrelă: - Întotdeauna, Cristinelu' meu. De câte ori mă uit la tine văd marea și numai marea.

Eu în umbră, el în soare, fiecare cum îi place. Din când în când Cristinelu’ mă privește grijuliu, să vadă dacă nu m-a ajuns din urmă soarele, așa cum stau eu ca regina din Saba tolănită pe șezlong.

-Hai sus, zice, să te mut.

Apoi mă răsucește artistic, cu instinct infailibil. Și sunt iar în umbră, protejată ca un pui în găoace.

Li: - Îți mulțumesc că ai grijă de mine, Cristinelu’.

Cri: - Asta-i slujbă cu normă-ntreagă, Liliuca.

Pentru că el știe cu cine are de-a face.

Pentru că știe că așa mi-e felul și chiar nu ai ce face.

Pentru că moare de grijă să nu pățesc ceva.

Și atunci încearcă să-mi netezească toate drumurile.

De câte ori trec strada mă ia de mână și se asigură vigilent că nu mă calcă ceva. Eu cu ochii pe sus, în albastrurile cerului.

Dacă luăm masa la restaurant, fără să spună o vorbă, îndepărtează liniștit toate chestiile pe care aș putea să le răstorn în timp ce gesticulez aprins expunându-i teoria Nesimțitului și cât de curajoasă o să fiu eu în luptă cu sus numitul. Fanfaroană și lăudăroasă, ca de obicei. El calm și blând. Ca de obicei.

Dacă mă doare umărul îmi cară el rucsacul, salahorind cu două bagaje în spinare pe drumurile Greciei, absolut toate pârlite de soarele deșerturilor. Îmi face masaj și mă dă cu gel de zeci de ori pe zi.

Îmi face cafeluța de dimineață și mă bibilește în timp ce eu îmi întrețin asiduu rețelele de comunicare.

Îmi încarcă telefonul, tableta, e mereu responsabil cu prizele, încărcătoarele, mașinăriile obscure de cafea, de spălat, orice e prea mult pentru mine, total aeriană cum sunt.

Când stau în cumpănă între 414 alegeri (atâtea restaurante sunt în Rethymno) îmi spune dulce:

- Unde vrei tu, Liliuca mea. Acolo mergem.

-  Dar tu unde vrei?! îl întreb eu țâfnoasă de atâta potențial, al meu și numai al meu.

-  Unde vrei tu, acolo vreau și eu, îmi răspunde el, la fel de blând și de netulburat.

În concluzie, puțin îi pasă unde mânâncă, îi pasă doar de mulțumirea mea.

Mereu îmi lasă mie cele mai bune îmbucături și mai ales ultima îmbucătură, care e cea mai prețioasă. Mă îmbie cu mâncarea lui și împarte generos totul. Știe că-s pofticioasă la maximum. Știe că de-aia nu mă duc la all inclusive, că aș vrea să gust toate catralioanele de mâncăruri de acolo. Atâta-s de silly.

Mă ascultă cu atenție când îi povestesc serialul coreean la care mă uit și zâmbește cu drag când îmi dau lacrimile. C-așa plâng eu când îi povestesc chestii. Îi spun cât de tare m-a atins la inimu cum eroina, bătrână fiind, este rugată să scrie o poezie, ea însă colorează în albastru pagina, un albastru intens și frumos iar povestea sare cu zeci de ani în urmă drept în fața unei mări tulburător de albastre. Omu’ meu e atât de înduioșat de ochii mei aburiți încât promite că se va uita și el la serial împreună cu mine. Care mă voi uita încă o dată cu el pentru că asta mă va face fericită.

Vă dați seama?! Se va uita săracu’ la "Iubire din coji de tangerină". Ce nu face el pentru mine.

Pe plajă iar, studiază poziția soarelui, face permutări cu poziția umbrelei, stabilește unghiul exact unde va fi cantitatea dorită de umbră și îmi mută șezlongul exact în spotul ideal. Așa cum îmi doresc eu. Tot la juma’ de oră face asta, soarele ăsta nu stă, dom’le, locului.

Odată era în apă când a năvălit soarele peste mine, n-am avut încotro și m-am ocupat eu de mutarea șezlongului. Neînțelegând nimic din unghiurile realității combinate la infinit cu sulițele solare, aproape am ajuns în apă tot răsucind nenorocitul de șezlong. Epuizată de propriile-mi eforturi supraomenești, l-am căutat cu privirea în apă. Atât. Nimic mai mult. Doar i-am prins privirea în cătarea mea albastră. Privirea lui la fel de albastră ca a mea. Că de-aia combinate dau în miez de portocală. A ieșit imediat și m-a salvat de la moartea cruntă prin arsură solară.

Mai trebuie să aibă grijă să nu dau cu capul în stâlpii de pe trotuare, să nu mă calce bicicletele pe care nu le aud venind, ce mai, o slujbă cu normă întreagă. Știu și văd. Cum trăiesc în căușul palmelor lui calde. Cum mă iubește de bine.

Nu că nu m-aș descurca și singură. Nu că n-aș putea să fiu alertă și pe poziții de luptă, nu că n-aș putea trăi împlântată în realitate ca un cui în lemn. Dar așa, protejată ca un fluture în cocon de chihlimbar, am timp. Tot timpul din lume.

Care timp are răbdare cu mine. Și pot să mă înfășor în albastru de portocală după placul inimii. Așa pot simți gustul dulce, parfumat al mandarinelor.

D-aia înțeleg pe deplin iubirea din coji de portocale.

Dacă vreau să mănânc niscaiva fructe, mi le decojește și mi le aduce pe farfuriuță, în timp ce eu scriu, cu ochii pierduți departe tare, în miezuri de mări albastre.

Și, foarte important, are grijă mereu, clipă de clipă să nu devin o nesimțită a acestei lumi. Da, da, am această tendință. O tendință înnăscută de animal de pradă de a mi se părea că anumite lucruri mici nu au importanță. Și atunci nu le văd. Odată ce am decretat că ceva mi-e indiferent, ferească sfântu'! Îmi pun ochelari de cal și mă duc ca mârțoaga doar înainte.

Nu văd că umplu de apă săpuniera prietenei mele dragi, nu văd că mătur doar sub patul meu, nu și al ei. Că șezlongul meu în căutare de umbră poate deranja șezlongul vecin. Că vocea mea amplă de profesoară poate zgâria urechile oamenilor de bună credință, că râsul meu exploziv e ca o tornadă la vale pentru unii. Nu văd că dorința mea pură, vitală e atât de strașnică, de țeapănă încât pune la pământ toate celelalte dorințe.

Și atunci știu că îl am pe el. Să mă apere de rele. De balauri. De biciclete. Să mă apere pe mine de mine însămi. Să nu mă lase să fiu o bestie nesimțită a acestui pământ.

Pentru că, așa cum toată lumea o știe, eu sunt doar o floare a soarelui și o buburuză dulce și nevinovată. Nimic altceva, zău așa.

Îți mulțumesc, Cristinelu meu’. Pâinea mea caldă și bună de fiecare zi.