Bucket list-ul meu pentru anul ce vine

Întâi am vrut să îmi fac listă cu hotărârile de anul nou. Să mă gândesc în ce fel vreau să-mi îmbunătățesc personalitatea fermecătoare sau să-mi ajustez caracterul. Ce vreau să schimb în viața mea. But, really?! Exclamația asta englezească merge foarte bine aici. Un fel de “Zău?!” de la deal și de la munte. Zău, iar schimbare?! Dar câte schimbări mai poate să îndure un om?! Și doar se știe, de câte ori faci planuri de ajustare, ele țin așa, vreo câteva zile. „Vreau să mănânc sănătos”, îți spui măreț și cu o voință capabilă să dărâme munții și să-i reconstruiască la loc. Apoi îți umpli frigiderul de verde și te simți sătul înainte să te apuci de salata aia cu morcovi și avocado pe care ți-ai pregătit-o cu mare tam tam și mulțumire de sine. Și chiar mănânci sănătos. Până ai o sărbătoare în familie sau o zi mai grea, care te doboară de la sine și simți că un pic de cremeș nu e mare lucru și nu e mare lucru nici porția de cartofi prăjiți, ba chiar nici pâinea aia crocantă unsă din belșug cu unt, că doar e mâncarea ta favorită. Și ai și tu dreptul măcar la atâta! În ciuda noii tale identități de om care mănâncă sănătos fiindcă știe cum se mănâncă sănătos și fiindcă vrea să mănânce sănătos, în ciuda ei, te abați și te tot abați. Apoi zilele te iau în vârtejul lor și te năucesc cu alergătura de nu mai știi care naibilui de identitate e a ta, nu mai știi nici cine ești prea bine. Și până la urmă nu prea mai ai timp nici să-ți pese. Ai chestii mai importante de făcut.

Așa că am hotărât că nu mai vreau să-mi inventez și să-mi scriu rezoluțiile. Dă-le-ncolo. Ajustez eu pe parcurs. Cu spontaneitate. Ceea ce nu mă caracterizează, dar mai știi?! Poate, poate.

Îmi voi face, în schimb, o listă cu dorințe. Văzând ce bine funcționează vizualizarea, trebuie neapărat să mi le scriu, să mi le definesc. Este foarte important, de o importanță covârșitoare și neapărat majoră să știu exact care îmi sunt dorințele reale. Apoi le voi ține în fața ochilor minții clipă de clipă, ca pe un tablou demn de admirat, plin de floarea soarelui și de valurile mării. Mă voi uita la nesfârșit la ele, dimineața când abia deschid ochii și e momentul acela puțin neclar în care mai ai puțin timp să visezi, pe metrou, în timp ce mă pregătesc mental pentru marele salt al zilei, pe toate drumurile mele presărate cu frunze și flori, cu ploi și vânturi. Îmi voi admira tabloul în fiecare seară și îl voi lua cu mine în vise, se știe că acolo se acordă cel mai bine dorințele cu ritmurile cosmice.

Apoi voi rîde de fericire când ele se vor împlini. Cam așa ceva. Nu e grozavă ideea mea?! Dorințe, nu hotărâri.

Bun, ia să vedem. Trebuie să am mare grijă pe ce îmi consum visarea, eu am multe dorințe, nesfârșită e lista mea, tre’ să aleg doar ce e important. De exemplu, nu pot să mă ocup de „Vreau să-mi cumpăr mai multe cărți”. Ce papură vodă, pot să-mi cumpăr cărți în orice moment doresc.

E timpul să fiu măreață în alegeri, să nu mă irosesc pe mărunțișuri. Știu exact ce vreau. Cu precizie de ceasornicar.

Îmi doresc o casă a mea. O și văd, pot să o pictez chiar acum. Mitittică, cu o grădinuță cu iarbă și niscaiva flori, fie ele și cumpărate direct în ghivece, cu un birou al meu și fereastră spre verde, cu colțișor de citit. O casă, căsuță drăguță. Problema cu dorința asta, care s-ar putea să-mi pună bețe-n roate, e că prea mi se învârte prin cap imaginea unei case de hobbit. Și unde mai găsești în zilele noastre așa ceva?! Plus că nu știu exact unde să fie. Mai la periferie, în mijloc de pășnicie sau mai la centru, în mijloc de vibe? Mai la sud sau mai la nord? Mai la englezi sau mai la greci? Vedeți cum mă sabotez singură?! Îmi sare imaginea de colo până colo, sunt prea multe variante. Dar o stabilizez eu. O să fac alegeri. N-o să pățesc ca la shopping, să stau holbată în fața a 50 de oferte de biscuiți, fără să mă pot hotărî. Nu, nu. O să aleg.

Îmi doresc ca anul ce vine să-mi aducă multe călătorii. Pe tot felul de insule și în tot felul de orașe minunate. Călătoriile sunt deja planificate, sunt absolut extraordinare, trebuie să le vizualizez corect, în hotelurile și apartamentele alese. Văzute exact, dorite puternic vor stopa restricțiile și vor deschide țările. Pentru mine, personal. Toată lumea va fi sănătoasă și fericită să primească turiști și călători. Eu fiind și una, și alta. Asta îmi este clar și limpede. Se va împlini.

Îmi doresc să mă văd cu prietenii și cu familia. Suntem mereu împreună, în gând și în drag, dar n-ar strica o întâlnire față-n față, care să ne umple rezervoarele pentru încă o perioadă. O palavră la o cafeluță, cu râsete și povești, o dulce pipăire a miracolelor lumii, să simt încă o dată ce frumoși sunt oamenii care sunt ai noștri. Să îi îmbrățișez strâns, strâns.

Îmi doresc sănătate. Pentru mine și pentru toți cei iubiți. Și pentru asta nu ar strica să fac orice e posibil, iar „posibil” e un cuvânt cu mult potențial. Care poate fi realizat, dacă vizualizez mult verde în frigider. Poate îl și vopsesc în verde. Nu e ușor, dar ce nu poate rezonanța mea pozitivă?

Îmi doresc să am curaj să le duc pe toate la capăt, visurile mari și visurile mici. Curaj să trec prin fiecare zi cu ochii spre soare. Să fiu eu însămi indiferent de obstacole. Curaj să trăiesc.

Și îmi mai doresc să fiu ca o apă albastră, liniștită și senină majoritatea timpului. Iar când nu sunt așa, vreau să fiu doar foc și pară și explozie solară.

Cam atât. Nici nu sunt multe chestii, zău așa.

Să fie cu noroc!

Să vedem ce iese!