Plasa de rafie și regalul pachetelor

Zice prietena mea drăguță de la grădinițu:”Liliii!” Așa cântat și bucuros cum zice numai ea din întreaga lume. E tinerică și frumoasă foc și plină de zvâc, zvâc. “Ești acasă sâmbătă? Să îmi primești și mie un pachet care vine din România, că eu nu-s acasă.” Normal că sunt, că doar unde să fiu. După cinci zile la grădiniță, nu vreau decât să stau în fotoliu, privind într-aiurea, cu păturica pe picioare. Într-aiurea, că nu am cer la care să mă uit. E gri și învolburat de nori mai tot timpul. Să zici bogdaproste dacă nu plouă. Și eu care vroiam să mă duc pe la târgurile de Craciun din Londra în fiecare weekend! Dacă aș găsi și niște chef, bine-ar fi! Hm, poate în vacanță. Că doară vine și vacanța!

Zis și făcut. Ziua a fost plină ochi. Nici nu a mai trebuit să plec de acasă, aici a fost adevărata desfășurare de forțe magice. Crăciunul în acțiune.

Întâi a venit plasa de rafie. Pachetul cu pricina. Ea a dat startul. Apoi a venit prietenuța să îl ridice, cu tot cu râsul care o însoțește peste tot. Mare mi-a fost mirarea când a tras hotărâtă și stilată fermoarul plasei și a început să scotocească prin ea, spunându-mi că mămuca ei îmi pusese și mie lucruri. Dar ce minunății puteau să zacă într-o plasă de rafie călătoare! De cum a deschis-o am simțit mirosurile. De verde, de piață românească, de produse taman rupte din pământ. Pătrunjel! Și mărar, plus ceapă verde! Proaspete și fragede, după două zile de călătorit între lumi. Ardei kapia, ketchup făcut în casă. Măi să fie! Nu mai vrea nimeni să-i primesc pachetele de acasă?!

Pe seară, pe la zece, trudite după atâta călătorie au sosit alte pachete, de la mămuca lui Cristinelu’. Nu mai pridideam cu desfăcutul. Zacuști, sirop de brad, miere din Carpați, ardei cu varză, compot de vișine din grădină, virșli, brânză de la oile de pe dealuri și câte și mai câte. Inclusiv crengi de brad, care acum își împrăștie peste tot miresmele aducătoare de iarnă.

E duminică deja, dar ce bine e, casa e plină, am improvizat o cămară ad-hoc pe balcon și ne descurcăm cu bulucul de mâncăruri. Cu greu, dar ne descurcăm. Cam aglomerați cu borcanele, dar așa am realizat de ce avem un balcon uriaș. Brusc am auzit iar o bătaie în ușă. Am tresărit încântată sau speriată, nici eu nu mai știu. Alt pachet surpriză. Cadouri, dulciuri, frumuseți. Dar ce-mi place luna decembrie! Aș vrea să fie decembrie tot anul. Aolică, și să renunț eu la vară?! La Grecia?! Las’ că-i bine și numa’ o lună de decembrie. Cine le-a făcut, bine le-a făcut pe toate. Fiecare lună cu frumusețea ei. Deși nu știu care e rostul lui ianuarie și februarie. Pe-ale aș putea să le tai de pe listă liniștită.

Astăzi am gătit. Plină de elan gospodăresc. Am făcut sandvișuri cu pătrunjel, ciorbă cu pătrunjel, salată cu pătrunjel. Ba chiar am aruncat o mână de pătrunjel și peste cartofii de la cuptor. Pe lângă brad, miroase a pătrunjel în casă de trăznește, asta e sigur.

Știți firicelele acelea minuscule de verdeață care îți rămân pe degete după ce tai pătrunjelul mărunt?! De care scapi de obicei băgându-ți mâna sub robinet? Ei bine, de data asta am scăpat de ele lingându-le fir cu fir și savurând aroma indescriptibilă a pătrunjelului adevărat. Fiecare firimitură a fost valorificată la maximum, recunosc cu mâna pe inimă. Iar ardeiul, oh, ardeiul. Ce aromă, ce frăgezime, ce regal al gustului! Patru ardei cu totul, unul s-a dus la micul dejun. Mai am trei. Ioi!

Din păcate, cred că s-a cam terminat și cu pachetele. Așa se sfârșesc toate frumusețile lumii. Chiar și cele care încep cu o plasă de rafie. Dar mai știi?!

Moșul e plin de surprize.